Biserica de lemn „Sfânta Paraschiva” din Deseşti
Biserica de lemn „Sfânta Paraschiva” din Deseşti a fost construită în anul 1770 când biserica de lemn tipică pentru Maramureş, definită prin supraînălţarea pereţilor vizibilă în exterior prin acoperişul în două ape şi prin turnul clopotniţei de influenţă gotică, era deja elaborată ca formă şi structură. Meşterii constructori care au ridicat-o nu au avut decât să şlefuiască forma şi structura. Grija pentru calitatea lemnului, pentru realizarea îmbinărilor şi a decoraţiilor sculptate, pentru proporţia turnului, foişorului şi a coamei pentru acoperişul conform cu corpul bisericii sunt cu totul remarcabile. Pictura de tradiţie postbizantină realizată de Radu Munteanu dă naştere unui ansamblu arhitectural de mare virtuozitate, constituindu-se ca una din operele reprezentative pentru pictorul de fresce. Aşezarea într-un spaţiu cu multă iscusinţă pe terasa unui deal, în mijlocul cimitirului contribuie la punerea în valoare a bisericii recent restaurate. Patrimoniul mobil deţinut de parohie contribuie de asemenea la definirea spaţiului interior şi la crearea unei ambianţe specifice bisericilor ortodoxe din Maramureş.
Construită în 1770 biserica este situată în cimitirul din partea central vestică a satului, pe soclul de piatră se ridică pereţii din bârne groase de stejar şlefuit. Grinzile din partea superioară a pereţilor sunt în mod succesiv prelungite şi şlefuite în scară formând console numite arii. Aceste console susţin şarpanta acoperişului, având în acelaşi timp şi un rol estetic, important pentru definirea siluetei arhitecturale a monumentului.
Planul are un corp principal rectangular (la exterior el se aseamănă cu planul unei biserici de tip sală), format din pronaos şi naos, urmat de altarul decroşat. Accesul se face prin partea de V în pronaos, printr-o mică uşă cu ancadrament rectangular din bârne groase sculptate cu motive decorative geometrice (dinţi de ferăstrău), vegetale (frunze stilizate) şi simbolice (torsade). Valoarea monumentului constă în realizarea sa tehnică şi în ştiinţa perfectă a execuţiei şi a ansamblajului în monumentele de lemn în echilibru şi armonia elementelor arhitecturale şi în integrarea perfectă a elementelor decorative într-un ansamblu de o simplitate şi eleganţă remarcabile.
Pictura interioară a bisericii datează din 1780; ea este opera autorului de fresce Radu Munteanu, originar din satul Ungureni (Ţara Lăpuşului) şi ajutorului acestuia, Gheorghe, conform unor inscripţii pe o grindă a plafonului din pronaos: „1780 femeile din sat au plătit pentru ca acest portic să fie pictat de către Radu Munteanu” şi conform unei alte inscripţii pe peretele altarului „… pictat sub Andrei Ibacescki, când vicar era Gheorghe Dioseghi, preot era Dunca Moisei, diacon Dragoş Tudor: pentru pictură au plătit boierii satului, pictori Radu Munteanu şi Gheorghe.” Radu Munteanu este un reprezentant important al picturii religioase de tradiţie postbizantină din Lăpuş şi Maramureş din ultimul sfert al secolului al XVIII-lea şi din primul sfert al sec. al XIX-lea căreia el i-a imprimat o factură rustică; el respectă modelele iconografice, dar îşi permite şi să le interpreteze într-o manieră preocupată mai ales de efectul decorativ şi ornamental; el dă o nouă culoare picturii de construcţie postbizantină şi o face mai pitorească, mai aproape de pictura naivă prin spontaneitate şi sinceritate.
* Informaţii preluate de pe http://www.cimec.ro/Monumente/unesco/UNESCOro/fastvers.htm