Biserica de lemn „Sfinţii Arhangheli” din Plopiş
Biserica de lemn „Sfinţii arhangheli” este o construcţie ridicată la sfârşitul sec. al XVIII-lea. Situată în zona Chioarului ea este rezultatul influenţei bisericilor din Maramureş, atât ca şi configuraţie volumetrică, siluetă şi monumentalitate, dar şi a bisericilor tipice pentru nordul transilvănean interpretat adesea într-o formulă originală. Raportul între corpul bisericii realizat după sistemul Blockbau şi acoperişul decroşat la nivelul altarului denotă un simţ al armoniei cu totul extraordinar. Turnul clopotniţă care se ridică pe pronaos are o structură robustă impusă de înălţimea mare a turnului cu coamă piramidală străjuită în patru colţuri de 4 turnuleţe care dau bisericii o siluetă relansată şi care îi conferă monumentalitate. Plasată în vârful unei coline de unde pare a dialoga cu biserica din Şurdeşti a cărui model l-a preluat parţial, această biserică reprezintă exemplul ideal de simbioză perfectă între relief, natură şi creaţia omului.
Biserica este situată în partea central nordică a satului, în incinta cimitirului şi înconjurată de păşuni şi arbori fructiferi. Planul bisericii este compus din portic, pronaos, naos (care compune corpul principal, rectangular) şi altarul decroşat, de plan pentagonal pe partea de E.
Pronaosul are o uşă cu ancadrament rectangular pe partea de E şi un plafon plat din plăci aşezate pe bârne; este separat de naos printr-un perete traversat de o uşă centrală şi 2 alte deschideri rectangulare laterale. Pronaosul este acoperit cu o boltă trilobată sprijinită pe console laterale (bolta centrală este semicilindrică , în timp ce bolţile laterale sunt sferturi de cilindru).
Naosul este luminat natural prin 8 mici ferestre (câte 4 de fiecare parte) realizate prin tăierea contrafişelor plasate între stâlpi şi grinzile superioare).
Acoperişul se articulează pe planimetria monumentului:corpul principal (care cuprinde porticul, pronaosul şi naosul) este învelit cu u acoperiş în pante foarte abrupte pe părţile de N şi S şi în pante aproape verticale către V, spre el se îmbină cu acoperişul în 5 pante al altarului; vârful acoperişului altarului este mai jos decât al naosului dar streaşina întregului edificiu se găseşte la acelaşi nivel.
Naosul şi pronaosul bisericii au fost pictate în 1811 de pictorul de fresce Ştefan , care a folosit nuanţe deschise de roz, roşu şi albastru. Pictura este conservată în bolţi şi pe iconostas, restul pereţilor este zugrăvit. Plafonul de deasupra pronaosului a fost înlocuit şi pictat cu stele. Scena dominantă pe bolta pronaosului este Sfânta Treime, în reprezentare occidentală şi Fecioara situată mai la E.
* Informaţii preluate de pe http://www.cimec.ro/Monumente/unesco/UNESCOro/fastvers.htm