Biserica de lemn „Sfânta Paraschiva” din Poienile Izei
Biserica de lemn ,,Sfânta Paraschiva” din Poienile Izei, construită în 1604 este printre cele mai vechi biserici de lemn din Maramureş. Valoarea istorică nu rezidă doar în vechimea sa, ci şi în faptul că ea reprezintă un exemplu tipic pentru bisericile din Maramureş, plecând de la construcţiile din vremuri străvechi care mai există încă. De dimensiuni relativ modeste, spaţiul său interior se lărgeşte datorită supraînălţării relevată în secolul XVIII şi în consecinţă creşte şi suprafaţa picturală. Biserica este impresionantă prin formele sale clare, net definite, elementele structurale aparent tratate, astfel încât să devină decorative, silueta relansată înconjurată de vegetaţia cu care ea se armonizează.
Biserica este amplasată la aproximativ 200m de centrul satului în incinta cimitirului plin de iarbă şi arbori fructiferi care ocupă un teren în pantă. Pe un soclu scund de piatră, ea are baza în cadru de bârne masive de stejar, care susţine întreaga construcţie; pereţii sunt de bârne de brad de formă paralelipipedică (fiecare având 25cm lungime şi între 40-60cm înălţime) dispuse în straturi orizontale (Blockbau), şi asamblate în ,,coadă de rândunică”. Planul bisericii conţine porticul, pronaosul, naosul şi altarul. Porticul nu face parte din structura originară, el fiind adăugat ulterior. Structura este formată din nouă stâlpi de brad, parapetul este din plăci verticale decorate, accesul este pe partea sudică. Peretele dintre pronaos şi naos este străpuns de o uşă; ulterior, de o parte şi de alta au fost practicate două breşe rectangular-orizontale pentru a uşura participarea femeilor la slujbă. Pronaosul este acoperit de un înalt plafon care nu are nici o fereastră.
Naosul are o lărgime de 5m până la înălţimea de 2,20 m unde pereţii se afundă 60 cm (se retrag către interior sprijinindu-se pe două bârne încastrate în pereţi). La vest de naos a fost construită tribuna pentru cor. Naosul este luminat prin opt ferestre, 4 la sud şi 4 la nord (două pe pereţii inferiori şi două pe pereţii superiori ai naosului).
Acoperişul este etajat: nivelul inferior este prevăzut cu o streaşină largă care înconjură biserica de jur împrejur, inclusiv porticul, în timp ce nivelul superior(deasupra ferestrelor de sus cuprinzând pronaosul, naosul şi altarul). Acoperişul unic, în patru pante, foarte înclinate către sud şi nord, şi aproape verticale către vest şi est; vârful acoperişului este mai tasat deasupra altarului.
Biserica a fost pictată în întregime în 1794 conform menţiunii din inscripţia de la piciorul bolţii din naos, desfăşurată pe peretele din părţile de sud, est şi nord:,,s-a început pictarea acestei sfinte biserici în timpul vieţii înălţimii sale impăratul Franz şi a excelenţei sale episcopul Andrei Bacevski”. Tema dominantă a naosului este judecata de apoi care ocupă peretele de vest şi de nord.
* Informaţii preluate de pe http://www.cimec.ro/Monumente/unesco/UNESCOro/fastvers.htm